Interviu cu Twin Arts in ziarul Metropolis

Dragoș Bâscă, manager al Twin Arts, lucrează cu muzicieni români încă din 2003. În 2011 a lansat proiectul Jazz Night Out, care i-a adus la București pe unii dintre cei mai importanți muzicieni de jazz din lume. În primăvara aceasta, la Sala Radio, îi putem asculta pe Hiromi (25 martie) și pe Dhafer Youssef (10 aprilie).

 

Cum ați început să fiți promoter muzical? Cât e business și cât e pasiune?

Acum 11 ani am organizat primul nostru concert la Iaşi. A fost o întâmplare. Eram prieteni buni cu mulţi muzicieni din scena locală şi mai mult ei ne-au convins că am putea face asta. Concertele nu au fost însă singura noastră activitate acolo. Am avut şi un club, am organizat lansări de carte, piese de teatru, expoziţii, lansări de filme etc.

Din 2011 ne-am relocat la Bucureşti unde ne-am concentrat în special pe concerte rock, jazz şi blues şi am dezvoltat parteneriate importante cu Institutul Cultural Polonez, şi ambasadele Japoniei, Israelului, Elveţiei, Armeniei.
Cred că e extraordinar de important să fii pasionat de ceva ce ulterior s-ar putea transforma într-un business. Desigur, pasiunea nu garantează succesul, dar un antreprenor pasionat de ce face va avea mai multă forţă să depăşească obstacolele ce par uneori insurmontabile.

Care sunt obiceiurile dumneavoastră de meloman?

Sunt ascultător de muzică de când mă ştiu şi colecţionar de la 15-16 ani. Am început cu casete, iar acum colecţionez în continuare cd-uri. Sunt într-o perpetuă căutare muzicală şi ascult cu aceeaşi bucurie metal, jazz şi rock.

Audiţiile le fac pe un sistem audio dedicat (cd player + amplificator + boxe ) şi la căşti direct din telefon când merg pe jos. În ultima vreme, am fost mai mult la concerte de rock, evenimente outdoor şi mai puţin în cluburi.

Se spune despre piața muzicală de la noi că e ,,la început”. Cum arată o piață matură?

Da, e loc de mai mult bine pe scena noastră muzicală. Mai mult curaj şi mai multă muncă de self promotion ar ajuta o parte din artişti să ajungă ceva mai departe. Vorbim de cei care pot genera vânzări de bilete la concertele lor. Restul sunt într-o piaţă paralelă a evenimentelor private, care din cauza diminuărilor de bugete din companii realizează acum că şi-au alienat publicul ţintă.

O piaţă muzicală matură în primul rând are artişti de export şi putere de absorbţie mare a evenimentelor. Dacă, în ceea ce priveşte evenimentele, în ultimii ani piaţa s-a dezvoltat, artiştii români care sunt cumpăraţi de promoteri din alte ţări sunt extrem de puţini. România nu suportă comparaţie nu doar cu ţări ca SUA , UK, Franţa sau Italia, dar nici măcar cu ţările scandinave.

Din 2012 organizați Jazz Night Out. Ce este acest proiect și care a fost concertul care v-a adus cea mai mare bucurie?

E o călătorie aventuroasă în care ne însoţeşte şi publicul. Aducem muzicieni valoroşi şi încercăm să scoatem spectatorii din zona de confort şi să experimenteze. I-am adus până acum în Bucureşti pe Nik Bärtsch’s Ronin, Hiromi Trio Project feat, Anthony Jackson & Simon Phillips, Eric Sardinas, Avishai Cohen Trio, Tigran Trio, Vijay Iyer Trio şi pe câştigătorii unui Grammy anul acesta, americanii Snarky Puppy.

Pe lângă publicul avizat, suntem mai mult decât interesaţi să îi aducem în sălile de concerte şi pe cei care nu au nici un fel de experienţă anterioară cu Jazz-ul. Vrem să demonstrăm oamenilor că preţiozitatea cu care se „operează” atunci când e vorba de jazz poate fi abandonată. Trebuie să fii relaxat şi să iubeşti muzica, sunetele şi instrumentele. Restul se întâmplă în timpul concertului.

Toate concertele şi momentele petrecute cu muzicienii au fost minunate, dar îmi vin în minte momentele în care Vijay Iyer a trebuit să repete într-o casă particulară la pian timp de o oră, iar eu ascultam nebunia de note revărsate dincolo de uşă.

Sau cel în care Simon Phillips o privea pe Hiromi în timpul unui solo. Era multă căldură şi bucurie în ochii lui şi ne-a povestit ulterior ca în tot turneul a privit-o vrăjit din backstage.

Ce v-a determinat s-o „aduceți”, din nou, pe Hiromi la București?

Primul concert Hiromi la Bucureşti, în 2012, a fost sold out cu o săptămână înainte de data anunţată şi mulţi doritori nu au putut să o vadă. Există deci public numeros pentru Hiromi, iar un recital solo este cu totul altă experienţă decât o formulă de trio. Un lucru important de spus este că, spre deosebire de trupele rock, formulele de jazz sunt foarte fluide şi muzicienii dezvoltă mereu proiecte surprizatoare ce merită urmărite.

Fiecare nou album sau nou proiect include an de an aceleaşi oraşe importante în turneul artiştilor. Bucureştiul poate şi trebuie să fie aşezat pe această hartă pentru că are un public minunat. După toate datele, acest concert va fi din nou sold out, pentru că mai sunt foarte puţine bilete.

Suntem fericiţi că avem alături de noi în acest proiect Ambasada Japoniei şi branduri valoroase ca Yokogawa, Honda, Yamaha şi agenţia de turism Free Spirit.

Lăsând deoparte evenimentele organizate de Twin Arts, care ar fi pentru dumneavoastră Top 3 al concertelor din 2014?

Având în vedere că anul abia a început, aş putea mai degrabă să spun la ce îmi doresc să ajung anul acesta:
1. Tori Amos – ar fi a doua oară când o văd, sunt pasionat de muzică şi versurile ei de multă vreme.
2. Aş fi mers la Michael Gira (Swans), dar e pe 25 martie, când avem Hiromi, aşa că recomand altora să meargă.
3. Pentru că am auzit multe lucruri frumoase despre el, festivalul North Sea Jazz din Olanda.

Cititi interviul complet pe www.ziarulmetropolis.ro

 

In this article

Join the Conversation