Interviu cu Hiromi despre Hiromi: The Trio Project

Va propunem un interviu cu Hiromi, cu putin timp inainte ca unul dintre cele mai importante trio-uri ale jazz-ului mondial, Hiromi:The Trio Project featuring Anthony Jackson si Simon Phillips va concerta in premiera la Bucuresti. Trei instrumentisti desavarsiti, virtuozi aclamati de intreaga comunitate a ascultatorilor de jazz vor urca pe scena Salii Radio pe 10 noiembrie ora 21.00 pentru un memorabil concert de 90 de minute.

Hiromi (pian), Anthony Jackson (bass), Simon Phillips (tobe) se afla in turneu mondial, ocazie cu care vor prezenta in capitala si compozitii de pe ultimul disc, intitulat Move.

Hiromi este nascuta in 1979 este o pianista si compozitoare japoneza, care a absolvit Berklee College of Music din Boston. Un artist cu o prezenta scenica si o bucurie de a canta electrizante, Hiromi a colaborat cu nume importante din jazz, dintre care ii vom aminti pe Chick Corea, Stanley Clarke, Simon Phillips sau Anthony Jackson.

Discografia sa include opt albume: Another Mind (2003), Brain (2004), Spiral (2006), Place to Be (2009), Time Control (2007), Beyond Standard (2008), Voice (2011-The Trio Project), Move (2012-The Trio Project).

Simon Phillips, nascut in 1957, este un celebru baterist englez care a cantat de-a lungul prodigioasei sale cariere cu Toto, Jeff Beck, Whitesnake, Mike Oldfield, Gary Moore, Mick Jagger, Joe Satriani, Judas Priest, The Who, David Gilmour, Tears For Fears.

Anthony Jackson, nascut in 1954, este un muzician new-yorkez nominalizat la premiile Grammy, creditat de breasla instrumentistilor cu inventarea chitarei bass cu 6 corzi. Apare ca invitat pe mai mult de 500 de albume alaturi de nume sonore ca Paul Simon, Pat Metheny, Dave Weckl, Chick Corea, Steely Dan, Al Di Meola, Michel Petrucciani.

Reporter: Este Hiromi, cea de acum, mult schimbata fata de debutul de acum aproape 10 ani?

Hiromi: Mintea si viata mea sint intr-o schimbare perpetua, ce are loc de la zi la zi. Experientele diverse si ideile noi sint cele care vor face ca aventura mea in muzica sa continue atit timp cit voi trai.

R: Esti nascuta in Japonia, dar traiesti la New York. Cit de importanta a fost aceasta schimbare de culturi in cazul tau?

Hiromi: Genul acesta de experienta este intotdeauna foarte interesanta, fiindca reusesti sa cunosti si sa intelegi alte culturi, mult diferite fata de cea din care provii. Ca om, ai o multime de lucruri de invatat din asta. Si pentru mine a fost exact la fel.

[alert close=”true” background=”#a1a3b5″ color=”#ffffff”] O revedem pe Hiromi in martie 2014 tot la Sala Radio [/alert]

R: Care este povestea din spatele celui mai recent album al tau, Move, abia lansat in Europa? E acolo vreo metafora a existentei tale artistice intre realitate si fantezie?

Hiromi: Mi-am dorit mult sa scriu muzica despre cum trece timpul intr-o singura zi. Incepind cu soneria ceasului desteptator, apoi aerul rece al diminetii, mersul la munca, o ploaie neasteptata, evadarea zilnica din realitate, iesitul cu prietenii, pina la bataia care anunta miezul noptii si implicit finalul zilei. Acesta este Move!

R: Cum este sa cinti alaturi de doi dintre cei mai speciali muzicieni de pe planeta, Anthony Jackson si Simon Phillips? Cum sint ei, de fapt?

Hiromi: Anthony este un muzician minunat si atat de melodic! Imi place enorm sa improvizez linii melodice alaturi de el, ma inspira mult. Simon este si el un maestru al improvizatiei, iar sunetul tobelor lui este foarte special si frumos. Cu ei alaturi ma simt de parca as fi stapana unui iaht de lux, pe puntea caruia pot sa cant cand vreau si ce vreau.

R: Se pare ca faci parte din grupul restrans al celor care iubesc la fel toate cele 88 de clape ale pianului.

Hiromi: Intr-adevar, toate merita sa fie bagate in seama! Iubesc toate nuantele si culorile sonore pe care ti le ofera claviatura, indiferent despre ce zona a acesteia e vorba. Pentru mine, cantatul la pian este o incercare continua de a intelege instrumentul, pentru a putea extrage din el intregul potential muzical. An de an, reusesc sa inteleg mai mult, dar e, probabil, un fenomen care va continua intreaga mea viata.

R: Visezi vreodata muzica in timp ce dormi?

Hiromi: Sigur ca da!

R: Sa scrii muzica este la fel de placut ca interpretarea ei?

Hiromi: Bineinteles! Am inceput sa compun pe la sase ani, pentru mine este un act de intimitate cu mine insami, ca si cum as tine un jurnal cu propriile experiente. De fiecare data cind sentimentele mele, oricare ar fi ele, sufera modificari, simt nevoia acuta sa scriu muzica.

R: Cum se face ca in muzica ta nu se simte nicio influenta majora a culturii traditionale japoneze? Este un fenomen similar romanelor scrie de Haruki Murakami, in care nu gasesti nici urma de gheise, samurai sau ceremonii ale ceaiului…

Hiromi: Nu stiu cum se face… Nu mi-am renegat niciodata, in niciun fel, originea japoneza. Imi iubesc tara, dar n-am incercat niciodata sa fiu japoneza in mod artificial. Sint japoneza pur si simplu, iar asta va fi o stare de fapt care ma va insoti tot timpul. Poate nu in mod evident, dar asa va fi.

R: Este pianul solo un altfel de animal? Mai ales in comparatie cu formula de trio, care ti-e atit de draga…

Hiromi: A canta la pian solo inseamna o relatie directa, unu-la-unu, doar eu si pianul. E o formula care aduce cu ea foarte multa libertate, dar si extrem de multe responsabilitati, de vreme ce totul depinde numai de mine. Dar imi place foarte mult aceasta provocare! Formula de trio este altceva, este ca si cum ai juca fotbal; trebuie sa stii cind sa pasezi, pe cine sa pui in situatia de a inscrie… Cateodata esti jucator de atac, alteori esti mijlocas sau aparator, dar rezultatul este mereu un meci excelent alaturi de echipa ta, ori mie-mi place la nebunie munca asta colectiva.

R: Cum ti-a placut la festivalul de la Garana? Ce-mi poti spune despre publicul de acolo?

Hiromi: Mi-a placut foarte mult la Garana, publicul a fost extraordinar! Plin de energie si foarte calduros. Abia astept aceasta noua intilnire cu iubitorii de jazz din Romania.

R: Care este albumul tau preferat de pian solo si de ce?

Hiromi: Horowitz in Moscow (album de referinta al pianistului american, inregistrat in 1986 si editat pe CD in 1988 – Deutsche Grammophon 419499, nr). Ma emotioneaza de fiecare atit de mult incit ochii mi se umplu de lacrimi.

Interviu realizat de Catalin Toader cu sprijinul Audioconcept.

Sursa – www.hotnews.ro

Articol publicat si in Dilema Veche

English version of the interview

[alert close=”true” background=”#a1a3b5″ color=”#ffffff”] Galerie Foto – Hiromi: The Trio Porject la Sala Radio[/alert]

In this article

Join the Conversation