Kurt Elling la Sala Radio – Eleganță, șarm și regalitate prin jazz.

În seara de 5 martie 2016, vocalistul american de jazz Kurt Elling și formula sa de quintet ne-a onorat cu un concert șarmant la Sala Radio. Iată impresiile noastre despre această nouă ediție Jazz Night Out.

Serata jazzistică găzduită de Kurt Elling și al lui quintet, organizată în cadrul Jazz Night Out laSala Radio, a lăsat un gust foarte dulce în memoria noastră muzicală și în același timp a lăsat trei cuvinte dominante: eleganță, burghezie și regalitate. Nu degeaba există multe referiri la regi în piesele lui Kurt Elling, acești regi fiind de fapt metafore pentru anumite trăsături de caracter și manifestări publice ale acestora, trăsături pe care au ales să ni le demonstreze cei cinci muzicieni în seara de 5 martie.

Câte ceva despre contextul concertului în primul rând, vizita lui Kurt Elling la București a fost a doua reprezentație a sa în România, prima având loc în cadrul festivalului Jazz TM de la Timișoara în anul 2013. Concertul face parte dintr-un turneu internațional de promovare a următorului material discografic al vocalistului, intitulat „Passion World”, pe care sunt strânse piese din diferite colțuri ale lumii, interpretate de Kurt Elling în diferite limbi precum poloneză, spaniolă sau franceză. De atlfel, Kurt a povestit pe scurt publicului de la București despre albumul său, promițând că pe volumul doi al albumului prima piesă va fi una românească.

Din momentul în care au pășit pe scenă, Kurt Elling și muzicienii care l-au însoțit: John McLean (chitară), Clark Sommers (contrabas), Brian Carter (drums) și Gary Versace(pian) au adus zâmbete pe chipurile celor din public, prin prezența lor scenică șarmantă și prin eleganța deosebită cu care se prezentau. În primul rând, eleganța vestimentară a fost un lucru de apreciat, cei cinci muzicieni fiind în aceeași paletă cromatică de albastru-mov-gri-cenușă, lucru care, deși aparent subtil, oferă o notă diferită unui concert de factură mai intimă cum sunt cele de la Sala Radio. Apoi, prezența scenică a lui Kurt Elling în fiecare detaliu al mișcărilor, posturii și expresiilor feței aduce o notă de eleganță și de șarm. Zâmbetul său și felul burghez în care ține microfonul, mișcările din mână atunci când dă tonul colegilor de trupă, toate aceste ingrediente aparent de detaliu însumează o experiență mult mai plăcută decât există în mod normal la un concert.

În ceea ce privește muzica, Kurt Elling a început concertul cu o piesă a capella, fără microfon, după care s-a alăturat quintetului și împreună au încântat publicul cu piese pe care cunoscătorii le iubesc și le așteptau cu nerăbdare, precum Come Fly with MeThe Waking sau Nature BoyFiecare dintre cei patru instrumentiști și-a demonstrat talentul în repetate rânduri pe parcursul serii, aducând un sunet general cristalin și duios, asociat parcă cu sunetul apei ușor frământată de vânt. Chitara lui John McLean ne-a mângâiat în mod special sufletul, iar solo-urile nebune ale toboșarului Brian Carter ne-au făcut să izbucnim în aplauze în repetate rânduri. Tehnica vocală extrem de bine lucrată a lui Kurt Elling a fost pusă în valoare sub forma unor momente de improvizație solo și sub forma unui dialog cu toboșarul care nu poate fi descris în cuvinte.

Ca o completare esențială pentru calitatea muzicii, interacțiunea cu publicul a dat un plus unic de bunăstare atmosferei de la Sala Radio, Kurt Elling având în mod constant zâmbetul pe buze și comunicând în mod deschis cu publicul. Muzicianul s-a scuzat pentru faptul că dormise până cu cinci minute înaintea începerii concertului și de asemenea s-a scuzat pentru că nu avusese timp să învețe nici un cuvânt în limba română, așa că a rugat membrii publicului să îl învețe să spună „mulțumesc”. O idee care ne-a rămas în minte din ceea ce a spus Kurt Elling a fost credința lui sinceră în puterea dragostei, ideea că dragostea face ca lumea să se învârtă, dovedită de altfel prin pasiunea pe care o arăta pe scenă atunci când cânta un cântec despre dragoste.

Finalul concertului a fost unul spectaculos, cu piesa Nature Boy, aplaudată zgomotos de întreaga sală, garnisită cu solo-uri vocale și instrumentale memorabile, urmată de o sesiune prelungită de chemare la bis. Atunci când quintetul s-a întors la bis, Kurt Elling a exclamat „Well, I like you too!”, o replică foarte bine aleasă, care a adus râsete în rândul publicului.

Ultimele două piese au fost Where Love Is, o piesă cu versuri după James Joyce și La Vie en Rose, a lui Edith Piaf. Kurt Elling ne-a mulțumit pentru imensa căldură cu care l-am primit și ne-a invitat să mergem și la concertul său de a doua zi de la Madrid. Serata în compania lui Kurt Elling a fost una regală, iar noi, membrii publicului, ne-am simțit tratați ca niște regi tocmai prin această onoare care ne era oferită.

Autor:

Sursa:Info Music

In this article

Join the Conversation